COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘULÉȚ s. 1. v. paneraș. 2. (ANAT.) paneraș. (~ la picioarele albinei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coșuléț s. n., pl. coșuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink