CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRACÁJ s.n. Cracare. [< fr. craquage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁJ s. n. cracare. (< fr. craquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁJ, cracajuri, s. n. Cracare. – După fr. cracking (<engl.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CRACÁJ s. v. cracare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cracáj s. n., pl. cracáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink