Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: craca (verb tranzitiv) , cracă (substantiv feminin)   
CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁCĂ s. v. ramură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)