CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRAIDÓN s. v. afemeiat, crai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
craidón s. m. (sil. crai-), pl. craidóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
craĭdón și craidón m. (d. craĭ 1). Fam. Ștrengar, berbant, m*******c.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRAIDÓN ~i m. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri și de aventuri amoroase; crai. [Sil. crai-don] /Din crai
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink