CRAILẤC, crailâcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă, viață de crai (2). – Crai + suf. -lâc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRAILÂC s. (livr.) libertinaj, (pop. și fam.) berbantlâc, (Mold.) crancalâc, (înv.) preacurvie. (~ul unui bărbat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crailâc s. n. (sil. crai-), pl. crailâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRAILÂC ~uri n. pop. Comportare caracteristică unui crai; d********e. /crai + suf. ~lâc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
craĭlî́c n., pl. urĭ (d. craĭ 1). Fam. Berbantlîc, ștrengărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink