CRANCĂU s. v. ceucă, corb, crainic, mesager, sol, stancă, stăncuță, trimis, vestitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crancău, crancăi, s.m. (reg.) 1. specie de cioară. 2. ștrengar, vagabond.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
crancắŭ m. (d. cranga 2). Mold. Fam. Hoĭnar, haĭmana. Ștrengar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink