CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRANIOTOMÍE f. Disecție a craniului. /<fr. craniotomie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRANIOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul nașterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conținutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. crâniotomie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
craniotomíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink