CRÁSĂ s.f. Sinereză (1) [în DN]. [Cf. it. crasi, lat. crasis < gr. krasis – amestecătură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
crásă f., pl. e (vgr. krâsis, d. keránnymi, amestec. V. cras 1). Gram. Contracțiunea a doŭă vocale înlocuite printr´alta (ca vgr. kagò îld. kaì egó, și eŭ). – Și crază (după fr.). V. diereză.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRAS ~să (~și, ~se) livr. Care este sub orice nivel; extrem (în sens negativ). Prostie ~să. Ipocrizie ~să. /<fr. crasse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRAS, -Ă adj. Care nu corespunde nici celor mai mici exigențe; grosolan, nerușinat. [< fr. crasse, cf. lat. crassus – gros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRAS, -Ă adj. care nu corespunde nici celor mai mici exigențe. (< fr. crasse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRAS adj. v. grosolan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cras adj. m., pl. crași; f. sg. crásă, pl. cráse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cras n., pl. urĭ (ngr. și vgr. krâsis. V. crasă și idiosincrasie). Est. Rar. Starea trupuluĭ, constituțiune, complexiune: om tare de cras.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cras, -ă adj. (lat. crassus, gros, îndesat, dens. V. gras). Grosolan, adînc: un ignorant cras, o ignoranță crasă, crasele platitudinĭ ale discursurilor demagogice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
HODIE MIHI, CRAS TIBI (lat.) astăzi mie, mâine ție – Varianta latină a unei vechi zicale ebraice cu sens fatalist: nimeni nu e ferit de loviturile soartei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink