CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunță împreună, pentru a despărți un cuvânt în silabe etc.; liniuță de unire. (< ngr. kratima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRÁTIMĂ s. v. liniuță de unire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crátimă (crátime), s. f. – Liniuță de unire. Ngr. ϰράτημα „acțiunea de a ține” (Cihac, II, 652).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crátimă s. f., g.-d. art. crátimei; pl. crátime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crátimă f., pl. e (ngr. krátima, legătură, d. krátos, putere. V. demo-crat). Trăsătură de unire, linioară (în tipografie).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÁTIMĂ ~e f. Semn grafic folosit pentru a marca pronunțarea împreună a două cuvinte sau împărțirea cuvintelor în silabe; liniuță de unire. [G.-D. cratimei] /<ngr. kratima
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink