Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a