Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er]. – Din fr. créancier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREANȚIÉR s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREANȚIÉR s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
creanțiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creanțiér (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CREANȚIÉR ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)