CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care creează, întemeietor, fondator. [Cf. lat. creator, fr. créateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CREATÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru ...) 3. s. v. întemeietor. 4. s. v. realizator. 5. s. (art.) v. Dumnezeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Creator ≠ distrugător, nimicitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
creatór adj. m., s. m. (sil. cre-a-), pl. creatóri; f. sg. și pl. creatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creatór, -oáre (ea 2 silabe) adj. și s. (lat. creátor, -óris). Care creĭază (face din nimic): Dumnezeŭ e creatoru lumiĭ. Inventator, primu ajutor: Omer e creatoru epopeiĭ, genĭŭ creator, industrie creatoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care creează; care plăsmuiește ceva. Muncă ~oare. Spirit ~. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CREATÓR2 ~i m. (în religia creștină) Ființă înzestrată cu puteri supranaturale care a creat lumea; Dumnezeu; demiurg; divinitate. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink