CREDINCÉR, credinceri, s. m. (Înv.) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
credincér, credincéri, s.m. (reg.) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (înv.) slujbaș al Curții care gustă înaintea domnului bucatele și băuturile. 3. chezaș, ostatic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
credincér s. m., pl. credincéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
credincér m. (d. credință). Om de încredere, de credință. V. confident.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink