CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CREDITÓR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Creditor ≠ datornic, debitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. și pl. creditoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink