CRÉDO s. n. invar. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÉDO n. 1) Partea a treia a liturghiei catolice. 2) Simbolul credinței creștine; crez. /Cuv. lat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÉDO s.m.invar. 1. A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. [< lat. credo, cf. fr. credo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRÉDO s. n. 1. a treia parte a misei. 2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. 3. (fig.) crez; profesiune de credință. (< lat. credo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRÉDO s. v. crez, simbolul credinței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crédo s. n., art. crédoul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crédo n. (lat. credo, cred, primu cuv. cu care începe crezu). Crezu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREDO QUIA ABSURDUM (EST) (lat.) cred fiindcă este absurd – Variantă sub care a intrat în circulație un paradox formulat de Tertulian („De carne Christi”, 5) invocat uneori în favoarea credinței oarbe, fără temei rațional.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink