CREÍȚĂ s. f. v. crăiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
creíță, V. crăiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte [!] portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink