CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRENGÚȚĂ s. v. rămurică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crengúță s. f., g.-d. art. crengúței; pl. crengúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crengúță f., pl. e. Nord. Crănguță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink