CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CREPÚSCUL s. v. zori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CREPÚSCUL s. v. amurg, apus, asfințire, asfințit, decadență, decădere, declin, înserare, regres, seară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crepúscul s. n., pl. crepúscule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crepúscul n., pl. e (lat. crepúsculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziŭă”). Auroră. Amurg.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREPÚSCUL ~e n. 1) Perioadă de timp dintre apusul soarelui și lăsarea nopții; amurg. 2) Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul sau după asfințitul soarelui (când se îngână ziua cu noaptea); auroră. 3) fig. Perioadă de declin. /<fr. crépuscule, lat. crepusculum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink