Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: creastă (substantiv feminin) , crește (verb tranzitiv)   
CREÁSTĂ, creste, s. f. 1. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări. ◊ Compus: creasta-cocoșului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roșii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată (Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuși pe fața interioară a frunzelor (Polystichum braunii și lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminență osoasă. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc. 3. Coamă de acoperiș. 4. (În sintagma) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÉȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ◊ Expr. Să crești mare! formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil. A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede. ♦ (Despre anumite părți ale corpului) A se reface, a se regenera. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul profesional, cultural, etc.; a evolua. 2. Intranz. A-și petrece copilăria, a trăi primii ani din viață (într-un loc). 3. Tranz. A îngriji, a educa (un copil). ♦ A prăsi, a înmulți, a îngriji animale sau păsări. ♦ (Rar) A cultiva plante. 4. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum, intensitate, durată etc.). ◊ Expr. A crește inima (în piept) sau a-i crește (cuiva) inima (sau sufletul), se spune când cineva simte o bucurie, o mulțumire deosebită. ♦ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A se vedea din ce în ce mai mare (pe măsură ce se apropie). 5. Intranz. (Despre aluat) A se umfla, a se ridica prin dospire. 6. Intranz. (Despre ape) A-și mări volumul, a se umfla. [Perf. s. crescúi, part. crescút] – Lat. crescere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CRÉȘTE cresc 1. intranz. 1) (despre ființe, plante sau părți ale organismului lor) A se mări treptat și continuu; a se dezvolta. ◊ Să crești mare! formulă de răspuns la salut sau de mulțumire, adresată, mai ales, copiilor. ~ văzând cu ochii a crește foarte repede. 2) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a progresa; a propăși; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a înainta. 4) A petrece anii de copilărie; a copilări. 5) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor (sau a altor fermenți); a dospi. 6) (despre ape) A-și mări volumul, depășind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proporții (ca număr, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima în piept (sau sufletul) (de bucurie) a simți un sentiment de satisfacție deplină. 2. tranz. 1) (copii) A avea în grijă asigurând cu cele necesare și educând (până la vârsta maturității). 2) (animale, păsări) A îngriji făcând să se înmulțească. 3) rar (plante) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CREÁSTĂ créste f. 1) Excrescență cornoasă roșie sau smoc de pene de pe capul unor păsări. 2) Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val de apă etc. ~a dealului. [G.-D. crestei; Sil. creas-] /<lat. crista
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CREASTA-COCÓȘULUI s. v. breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moțul-curcanului, pieptănariță, rămurele, spilcuță, talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CREÁSTĂ s. 1. (GEOGR.) coamă, creștet, culme, muchie, spinare, sprânceană, (pop.) culmiș. (O ~ prelungă de munte.) 2. v. vârf. 3. v. coamă. 4. v. spinare. 5. (BOT.) creasta-cocoșului = a) (Clavaria flava) (reg.) meloșel, opintic, tocmăgel, barba-caprei, burete-creț, laba-mâței; b) (Celosia cristata) (înv.) amarantă. 6. (ANAT.) creastă epidermică v. creastă papilară; creastă papilară = creastă epidermică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CREÁSTĂ s. v. măsea, răvar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRÉȘTE vb. 1. a se dezvolta, a se înălța, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trăi, a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 3. v. înălța. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. înmulți. 9. v. extinde. 10. a (se) mări, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. îndesi. 12. a se mări, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele în matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mări, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. înteți. 19. v. adânci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRÉȘTE vb. v. avansa, dezvolta, evolua, înainta, progresa, propăși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A crește ≠ a descrește, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, a împuțina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Creastă ≠ poală, vale
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
creástă (créste), s. f.1. Excrescență cărnoasă pe care o au pe cap unele păsări. – 2. Moț de pene, panaș. – 3. Partea cea mai de sus a unei case, coamă de acoperiș. – 4. Capăt al unui obiect, cînd prezintă un aspect mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al unei creste. – 5. Vîrf, culme, apogeu, punct culminant. – 6. Vîrf de munte, culme. – 7. Masă pentru frămîntat brînza. – 8. Crestătură, deschizătură. – Mr. criastă „culme”, megl. creastă. Lat. crĭsta (Pușcariu 410; Candrea-Dens., 403; REW 2330; DAR); cf. alb. kreštë (Meyer 205; Philippide, II, 639), it., prov., cat., sp. cresta, fr. crête, port. crista. Pentru sensul 8, cf. cresta.Der. crestat, adj. (cu creastă mare); crestos, adj. (cu creastă mare). Din rom. provine sb. kreasta (Candrea, Elemente, 407). Cf. cresta.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
créște (crésc, crescút), vb.1. A se mări, a se dezvolta. – 2. A se mări, a căpăta volum, a deveni gros. – 3. A se umfla aluatul. – 4. A se umfla, a se ridica apa. – 5. A ridica prețul. – 6. A se mări Luna. – 7. A îngriji, a veghea dezvoltarea unei plante sau a unui copil. – 8. A educa, a instrui, a forma. – Mr. crescu, criscui, creaștire, megl. cresc, istr. crescu. Lat. crescĕre (Pușcariu 414; Candrea-Dens., 407; REW 2317; DAR); cf. it. crescere, prov. creire, fr. croître, cat. crexer, sp., port. crecer.Der. crescînd, adj. (care crește), der. artificial, pe baza part. prez., ca fr. croissant; crescut, adj. (dezvoltat; educat; adoptat; fermentat; matur); crescut, s. n. (înv., vîrstă); necrescut, adj. (foarte tînăr; prost crescut); crescător, adj. (educator; persoană care se ocupă de creșterea animalelor); creștere, s. f. (mărire; acțiunea de a crește; înv., recoltă, educație); crescătorie, s. f. (loc unde se cresc animale; pepinieră); creștet, s. n. (vîrf, culme, creastă, vîrful capului), mr. creaștit, cu suf. -et (Pușcariu, Dacor., IX, 440; DAR; după Meyer, Alb. St., IV, 70, din alb. krešte „creastă”, opinie extrem de puțin probabilă; după Pascu, I, 70, de la un lat. *crĭstĭdum, der. puțin convingător; după Cihac, I, 62 și Scriban, de la creastă), cuvînt folosit în general (ALR, I, 5; lipsește în Mold., dar apare la Cantemir, Negruzzi, Creangă); descrește, vb. (a diminua, a micșora, a se reduce), format ca fr. décroître.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
creásta-cocóșului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creástă s. f., g.-d. art. créstei; pl. créste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
créște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc; conj. prez. 3 sg. și pl. creáscă; perf. s. 1 sg. crescúi, 3 sg. crescú, m. m. c. p. crescúse; ger. crescând; part. crescút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creástă f., pl. este (lat. crĭsta, it. pv. sp. cresta fr. crête). Moț de carne saŭ de pele [!] îngroșată, cum are la cap cocoșu și alte păsărĭ și unele reptile. Fig. Muche [!], punct culminant: creasta caseĭ, a dealuluĭ. Creasta cocoșuluĭ, o plantă din familia amarantuluĭ (celosia cristata). Trans. O plantă labiată numită și talpa gîșteĭ (leonurus c******a). O cĭupercă foarte gustoasă (clavaria flava).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cresc, -út, a créște v. intr. (lat. créscere, it. créscere, pv. creisser, fr. croître, sp. crecer, pg. crescer). Mă măresc, mă dezvolt: ĭarba, copilu, puterea crește. Mă unflu dospind: cozonaciĭ cresc. A crește mare, a te dezvolta, a ajunge adult: să creștĭ mare, băĭete (formulă de urare)! A-țĭ crește inima de bucurie, a te bucura foarte mult. V. tr. Îngrijesc, educ: a crește un copil. Cultiv: a crește păsărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)