CRESTOMAȚÍE, crestomații, s. f. Culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc.; analecte. [Var.: crestomatíe s. f.] – Din fr. chrestomathie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRESTOMAȚÍE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRESTOMAȚÍE s. f. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului. (< fr. chrestomathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRESTOMAȚÍE s. analecte (pl.). (~ lui T. Ci-pariu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crestomațíe s. f., art. crestomațía, g.-d. art. crestomațíei; pl. crestomațíi, art. crestomațíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRESTOMAȚÍE ~i f. Culegere de texte selecționate conform programelor școlare. [Art. crestomația; G.-D. crestomației; Sil. -ți-e] /<fr. chrestomathie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crestomatíe și -țíe f. (vgr. hrestomátheia, d. hrestós, de bună calitate, și mantháno, învăț. V. hristoitie). Colecțiune de bucățĭ alese din buniĭ prozatorĭ și poețĭ. V. antologie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink