CREZÁRE, (rar) crezări, s. f. 1. Încredere. ◊ Expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a se încrede, a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (Înv.) Credință. – Crede + suf. -are.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREZÁRE s. v. încredere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crezáre s. f., g.-d. art. crezării; pl. crezări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crezáre f., pl. inuz. ărĭ (d. cred, crez, format ca și născare, perzare, vînzare). Crezămînt: nu-țĭ saŭ crezare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREZÁRE ~ări f. Sentiment de convingere; lipsă de îndoială; încredere. ◊ A da ~ a crede ceea ce spune cineva. /a crede + suf. ~are
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink