Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREȘTINÁRE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
creștináre s. f., g.-d. art. creștinării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CREȘTINÁ, creștinéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink