Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caș. 2. masă lungă și scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
críntă f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup învălit [!] în împletitură de mesteacăn, d. vsl. krina, baniță; ung. kerenta, strachină de lemn). Vasu în care se face cașu (o masă cu marginile ridicate și o deschidere pe unde să se scurgă zeru). Hîrzob de peștĭ. Trans. Balie. – În Mold. și crîntă, hîrzob. V. procrintă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)