Dex cristalin

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].

CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALÍN adj. v. clar, limpede, nealterat, pur.

CRISTALÍN adj. v. limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

cristalín adj. m., pl. cristalíni; f. sg. cristalínă, pl. cristalíne

cristalín s. n., pl. cristalíne/cristalínuri

cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor.

CRISTALÍN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este transparent, curat sau limpede ca cristalul. 2) (despre sunete, voce) Care este cu sonoritate plăcută. /<fr. cristallin

CRISTALÍN² ~e n. Parte a ochiului, de forma unei lentile transparente, biconvexe, situată în spatele irisului. /<fr. cristallin