CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRIZANTÉMĂ s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu. [< fr. chrysanthème, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRIZANTÉMĂ s. f. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu; tufănică. (< fr. chrysamthème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRIZANTÉMĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) dumitriță, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crizantémă s. f., g.-d. art. crizantémei; pl. crizantéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crizantémă f., pl. e (fr. chrysanthème, m., d. vgr. hrysánthemon [d. hrysós, aur și ánthemon, floare]. V. hrisov și antologie). Bot. Tufănică, dumitriță, o plantă din familia compuselor, cu niște florĭ foarte frumoase, cu multe petale lungĭ și supțirĭ [!] (chrysánthemum saŭ pyrethrum [indicum și sinense]).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRIZANTÉMĂ ~e f. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, care înflorește toamna târziu, cultivată pentru florile ei de diferite culori. /<fr. chrysantheme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink