CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROÁT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr. croate, germ. Kroate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROÁT s. (înv.) arvat. (E ~ de origine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
croát s. m., adj. m., pl. croáți; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
croát, -ă s. și adj. (V. cravată). Din Croația.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink