CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din fr. chromatisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROMATÍSM n. Însușire a razelor albe de a se descompune în raze de toate culorile spectrului. /<fr. chromatisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CROMATÍSM s.n. 1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr. chromatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROMATÍSM s. n. 1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. 2. aberație cromatică. 3. structură melodică în care predomină intervale cromatice. (< fr. chromatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROMATÍSM s. v. aberație cromatică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cromatísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink