Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cromít s. m., pl. cromíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CROMÍTE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)