CRONAXÍE s. f. Timpul minim în care are loc o e*******e; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l e****a. – Din fr. chronaxie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul e*****t să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRONAXÍE s. f. timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul e*****t să atingă pragul de răspuns. (< fr. chronaxie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cronaxíe s. f. (sil. mf. cron-), art. cronaxía, g.-d. cronaxíi, art. cronaxíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink