CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. – Din fr. chronologique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRONOLÓGIC, -Ă adj. Dispus în ordinea succesiunii în timp. [< fr. chronologique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRONOLÓGIC, -Ă adj. referitor la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. (< fr. chronologique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRONOLÓGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cronológic adj. → logic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cronológic, -ă adj. (vgr. hronologikós). Relativ la cronologie: prescurtare cronologică. Adv. În mod cronologic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRONOLÓGIC1 adv. În ordinea succesiunii în timp. /<fr. chronologique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRONOLÓGIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cronologie; propriu cronologiei. Date ~ce. 2) Care este aranjat în ordinea succesiunii în timp. /<fr. chronologique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink