CROTÁL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROTÁL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROTÁL s. v. șarpe-cu-clopoței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crotál (zool.) s. m., pl. crotáli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crotál (un fel de castaniete) s. n., pl. crotále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crotál m., pl. lĭ (vgr. krótalon, zurgalăŭ [!], geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CROTÁL ~i m. Șarpe veninos din America tropicală; șarpe-cu-clopoței. /<fr. crotal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink