Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CRUCIFICÁRE, crucificări, s. f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. – V. crucifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRUCIFICÁRE s.f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. [< crucifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRUCIFICÁRE s. v. răstignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crucificáre s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. (osândiți) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRUCIFICÁ vb. v. răstigni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic, 3 sg. și pl. crucífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crucífic, a -á v. tr. (fr. crucifier, d. lat. crucifigere, de unde rom. corect s´ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige și ca it. crocifigere. E și sp. pg. crucificar, formate tot greșit). Barb. Înfig pe cruce, răstignesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink