CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După germ. Krücke.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
crúcnă s. f., g.-d. art. crúcnei; pl. crúcne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink