CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÂNG s. 1. v. desiș. 2. v. prâsnel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRÂNG s. v. ciclu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situație, treabă, afacere. 5. arătătorul ceasului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
crâng s. n., pl. crânguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRÂNG ~uri n. 1) Pădurice tânără. 2) Loc acoperit cu tufe. /<sl. krongu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÂNGUL CÉRULUI s. v. boltă, cer, firmament.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crîng (crấnguri), s. n. – 1. (Înv.) Cerc, ciclu. – 2. (Înv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Pădurice, mai ales în valea unui rîu, formînd un fel de insulă mai mult sau mai puțin rotundă. Sl. krǫgŭ „cerc” (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug „ogor circular”. Este dublet al lui crug, s. n. (ciclu; orbită, sferă), din sb. sau rus. krug. Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile rîurilor în care se formează, coincide cu crivină; cf. o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Cf. creangă. – Der. crîngos, adj. (acoperit de arbori); crînjel, s. n. (Munt., bucată rotundă; formă caracteristică a excrementului omenesc).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crîng n., pl. urĭ (vsl. krongŭ, cerc, zodiac, adică „țarc, îngrăditură”, d. vgerm. hrinc, ngerm. ring, inel; rus. krug, cerc; ung. korong, strung de olărie. V. crug). Ciclu, cerc, crug: crîngu anuluĭ, luniĭ. Crîngu ceruluĭ 1) mîna anuluĭ, schimbarea timpuluĭ în bine saŭ în răŭ: s´a schimbat crîngu´n secetă, merge crîngu spre vară, s´a mărit crîngu zileĭ; 2) steaŭa polară (N. Dens. 962). Prîsnelu fusuluĭ moriĭ (în care se´nbucă [!] dințiĭ roateĭ mișcătoare). Pădurice: crîngu Buzăuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÎNG (‹ sl.) s. n. 1. Pădure a cărei regenerare se face pe cale vegetativă (din lăstari), conducerea arboretului realizîndu-se într-o perioadă scurtă de timp (1-40 ani). În c. tăierile se fac împrăștiat pe tot cuprinsul pădurii. ♦ Pădure tînără. ♦ Tufăriș, desiș. 2. Așezare rurală permanentă din zonele montane alcătuite din pîlcuri de gospodării, dispersate pe mari suprafețe de teren, situată în partea centrală a M-ților Apuseni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRÎNGU, com. în jud. Teleorman, pe Călmățui; 3.935 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CRÎNGURILE, com. în jud. Dîmbovița; 3.415 loc. (1991). Reșed. com. este satul Bădulești.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink