CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes e****a și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRĂÍȚĂ s. (BOT.; Tagetes e****a și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRĂÍȚĂ s. v. cocotă, c***ă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, p*********ă, regină, t***ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crăíță s. f., g.-d. art. crăíței; pl. crăíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte [!] portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRĂÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink