CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ctitoricésc adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CTITORICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de un ctitor sau de o ctitorie; propriu unui ctitor sau unei ctitorii. /ctitor + suf. ~icesc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink