CUBÍCULUM, cubiculumuri, s. n. Cameră de dormit în locuințele romane; p. ext. cameră sepulcrală într-o catacombă. – Din lat. cubiculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUBÍCULUM s.m. Cameră de culcare în casele romane; dormitor. ♦ Cameră mortuară din galeriile catacombelor. [Pl. -muri. / < lat. cubiculum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUBÍCULUM s. n. 1. cameră de culcare în casele romane. ◊ camera mortuară în galeriile catacombelor. 2. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului. (< lat. cubiculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cubículum s. n., pl. cubículumuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink