CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink