CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos și coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cucurbitacée s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agăță-toare, cu frunze mari și fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanți: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink