Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CUGETÁRE, cugetări, s. f. Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – V. cugeta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUGETÁRE s. 1. gândire, meditare, meditație, reflectare, reflecție, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adâncă.) 2. v. maximă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Cugetare ≠ necugetare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cugetáre s. f., g.-d. art. cugetării; pl. cugetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cugetare f. Facultatea de a cugeta: cugetarea e apanaju omuluĭ. Act particular al spirituluĭ: cugetare ingenioasă. Visare, gîndurĭ: a te cufunda în cugetărĭ. Opiniune, părere, sentență [!], maximă: cugetările luĭ Pascal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUGETÁ, cúget, vb. I. Intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – Lat. cogitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CUGETÁ cúget 1. intranz. 1) A gândi adânc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe gânduri. 2. tranz. A avea în vedere. Cuget că va trebui să pleci. /<lat. cogitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUGETÁ vb. 1. v. chibzui. 2. v. filozofa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUGETÁ vb. v. aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenționa, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cugetá vb., ind. prez. 1 sg. cugét, 3 sg. și pl. cúgetă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cúget, a -á v. tr. (lat. cógito, côgitare, d. agitare, a agita în gînd; vit. coitare, vfr. cuidier, pv. sp. pg. cuidar. V. agit, actor, acțiune, coagulez, reactiv). Sec. 17 ș. a. Proĭectez, plănuĭesc: a cugeta vicleniĭ. Azĭ (maĭ rar de cît gîndesc). V. intr. Mă gîndesc, îmĭ formez în minte ideĭa unuĭ lucru: a cugeta la nemurirea sufletuluĭ. Îmĭ aduc aminte: cuget la țara mea. – În Trans. și refl.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUGETAREA, editură înființată în 1920 de Petre C. Georgescu- Delafras. A jucat un rol important în viața culturală interbelică. Și-a încetat activitatea în 1948.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink