CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUGETĂTÓR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cugetătór s. m., pl. cugetătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUGETĂTÓR ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink