Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: culbuta (verb tranzitiv) , culbutare (substantiv feminin)   
CULBUTÁRE, s. f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. – V. culbuta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULBUTÁRE s.f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. [< culbuta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
culbutáre s. f., g.-d. art. culbutării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULBUTÁ, culbutéz, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. și pl. culbuteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)