CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULCÚȘ s. 1. v. vizuină. 2. v. adăpost. 3. v. pat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CULCÚȘ s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culcúș s. n., pl. culcúșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULCÚȘ ~uri n. 1) Loc unde se culcă păsările sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihnă pentru oameni; adăpost. /a se culca + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CULCUȘUL-VÁCII s. v. vulturică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink