CULÉE, culee, s. f. 1. Canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în cavitatea formei. 2. Materialul solidificat în piciorul și pâlnia de turnare. 3. Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea de acces pe pod. – Din fr. culée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULÉE s.f. 1. (Constr.) Masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau a unei arcade. ♦ Fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, situate pe maluri. 2. Canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. [Pron. -le-e. / < fr. culée].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CULÉE s. f. 1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade. ◊ fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri. 2. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. (< fr. culée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
culée s. f., art. culéea, g.-d. art. culéei; pl. culée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULÉE ~ f. 1) Fiecare dintre cele două picioare ale unui pod situate pe malurile opuse. 2) Canal prin care metalul topit se scurge din forme. [Sil. -le-e] /<fr. culée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink