CULÍC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
culíc (culíci), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
culíc s. m., pl. culíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULÍC ~ci m. 1) la pl. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și arcuit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu. 2) Pasăre din acest gen. /<rus. kuliku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink