CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink