CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
culóglu s. m. (sil. -glu), art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink