CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULTIVATÓR s.n. Mașină agricolă pentru fărâmițarea și afânarea pământului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CULTIVATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CULTIVATÓR s. (AGRIC.) (rar) extirpator, scormo-nitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cultivatór (persoană) s. m., pl. cultivatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cultivatór (mașină agricolă) s. n., pl. cultivatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CULTIVATÓR1 ~i m. Persoană care cultivă pământul, plante agricole. /<fr. cultivateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CULTIVATÓR2 ~oáre n. Mașină agricolă folosită pentru distrugerea buruienilor, precum și pentru afânarea și nivelarea solului. /<fr. cultivateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cultivatoáre s. f., g.-d. art. cultivatoárei; pl. cultivatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink