CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
culuccíu s. m., art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink