CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMBARÁ s. v. mortier, obuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cumbará (cumbarále), s. f. – 1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv. – Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cumbará s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cumbáră, cumbări, s.f. (reg.) cumătră, nașă, nănașă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink